Fundamentul Normativ Românesc

     Legislația românească se bazează pe Legea nr. 448/2006 și pe normativul tehnic NP 051-2012, care stabilește cerințe pentru adaptarea clădirilor civile. Deși cadrul legal este existent, aplicarea sa suferă de o fragmentare a responsabilităților, ceea ce perpetuează neconformitatea. Acestea sunt punctele de referință pentru a evalua conformitatea, iar autoritatea responsabilă este Autoritatea Națională pentru Protecția Drepturilor Persoanelor cu Dizabilități (ANPDPD).
     Prezentul raport oferă un cadru strategic și operațional pentru a iniția un program național de audit al accesibilității în instituțiile publice din România. Abordarea propusă este concepută pentru a depăși fragmentarea eforturilor actuale și a oferi o soluție scalabilă, bazată pe o platformă software care transformă datele colectate în informații acționabile. Analiza detaliată a situației actuale, a cadrului legal existent și a bunelor practici internaționale culminează cu un set de recomandări concrete, menite să servească drept ghid pentru decidenții din administrația publică. Raportul vizează facilitarea unui proces de audit riguros și eficient, esențial pentru identificarea deficiențelor, implementarea măsurilor corective și, în cele din urmă, pentru garantarea dreptului fundamental la un mediu fizic și digital accesibil pentru toți cetățenii.

1. Fundamentul Normativ Românesc și Deficiențele Actuale: O hăituială între lege și realitate

1.1. Cadrul Legal Românesc: Un ecosistem fragmentat

Legislația românească în domeniul protecției și promovării drepturilor persoanelor cu dizabilități este fundamentată pe documente cheie, însă aplicarea acestora a întâmpinat dificultăți. Legea nr. 448/2006, republicată, a stabilit un cadru general pentru drepturile persoanelor cu handicap, incluzând aspecte legate de asistent personal și indemnizație lunară. Dincolo de aceste prevederi, autoritățile au responsabilitatea de a asigura protecția și îngrijirea persoanelor cu handicap, inclusiv în centrele publice, atunci când nu li se poate asigura protecția la domiciliu.   
Pe plan tehnic, un pilon central este Normativul privind adaptarea clădirilor civile și a spațiului urban, cu indicativul NP 051-2012, aprobat prin Ordinul nr. 189/2013. Acest normativ stabilește un set minim de criterii pentru accesibilitate, cu excepția clădirilor cu valoare de patrimoniu, și se aplică atât la investițiile noi, cât și la modernizările sau reabilitările spațiilor urbane și clădirilor civile existente. El vizează o gamă largă de elemente funcționale, de la accesul pietonal și parcaje, până la rampe, lifturi, grupuri sanitare și sisteme de orientare. Importanța sa este recunoscută de Autoritatea Națională pentru Protecția Drepturilor Persoanelor cu Dizabilități (ANPDPD).   
În ultimii ani, cadrul legal s-a extins pentru a include accesibilitatea digitală. Legea nr. 232/2022, care transpune Directiva (UE) 2019/882, stabilește cerințe de accesibilitate aplicabile pentru produse și servicii digitale. Această lege impune respectarea standardului european EN 301 549, care la rândul său integrează principiile WCAG (Web Content Accessibility Guidelines). Legea vizează o gamă largă de servicii, de la site-uri web și aplicații mobile, până la servicii de e-commerce și terminale de plată interactive. Termenul de conformare pentru serviciile noi a fost stabilit pentru data de 28 iunie 2025. Entitățile private și publice care nu se conformează riscă amenzi de până la 50.000 lei.   
Acest cadru normativ, deși existent, suferă de o fragmentare a aplicării, cu responsabilități împărțite între diverse autorități, precum Agenția Națională pentru Plăți și Inspecție Socială (ANPIS) pentru mediul fizic și Autoritatea pentru Digitalizarea României (ADR) pentru cel digital. Acest lucru conduce la o lipsă de coordonare atât pe orizontală (între serviciile aceleiași administrații locale), cât și pe verticală (între autoritățile locale, județene și centrale), ceea ce perpetuează neconformitatea. Faptul că un normativ detaliat precum NP 051-2012, existent din 2013 , este în continuare ignorat pe scară largă, indică o lipsă a unui mecanism de audit standardizat și continuu, capabil să monitorizeze eficient și să impună aplicarea legii. Această realitate subliniază necesitatea creării unui program de audit bazat pe o soluție software, capabilă să ofere o abordare unitară.   

1.2. Starea Actuală: Analiza rapoartelor de control

Starea de fapt a accesibilității în România este documentată în mai multe rapoarte oficiale și ale societății civile, care scot în evidență deficiențe majore, atât în mediul fizic, cât și în cel digital. Un raport național din 2021 al ANPIS a constatat că nicio instituție publică verificată nu era complet accesibilă, inclusiv curți de apel, tribunale, agenții de ocupare a forței de muncă și case de pensii. Problemele cele mai semnificative identificate au fost lipsa grupurilor sanitare accesibile și a formelor de comunicare adaptate, cum ar fi interpreții de limbaj mimico-gestual, materialele în limbaj Braille sau panourile electronice. Un studiu al Băncii Mondiale, citat de Code for Romania, a constatat că din 1.442 de instituții, doar patru erau accesibile din punct de vedere informațional. Chiar și modificările realizate sunt adesea inadecvate, cum ar fi rampele prea abrupte.   
Un studiu de caz reprezentativ este raportul tematic județean al AJPIS Gorj, elaborat în 2020. Acesta a evaluat 50 de entități din județ, concluzionând că nivelul de accesibilizare este "minim". Raportul a identificat lipsuri majore, precum absența interpreților specializați, a materialelor Braille, a semnalizării tactile-vizuale pe căile de acces și a balustradelor la rampe. În total, au fost dispuse 341 de măsuri de remediere, fiind aplicate 5 sancțiuni administrative (avertismente verbale). Un tabel sintetizat al datelor din raportul Gorj ilustrează deficiențele specifice: